- conivénţã
- s. f., g.-d. art. conivénţei; pl. conivénţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
conivénţã
Look at other dictionaries:
conivenţă — CONIVÉNŢĂ, conivenţe, s.f. (În expr.) De conivenţă (cu)... = în complicitate (cu...), de acord (cu...). – Din fr. connivence, lat. conniventia. Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 conivénţă s. f., g. d. art. conivénţei; pl. conivénţe … Dicționar Român
conivént — adj. m., pl. conivénţi; f. sg. conivéntã, pl. conivénte … Romanian orthography
conivent — CONIVÉNT, Ă, conivenţi, te adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde să se împreuneze. – Din fr. connivent. Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 conivént adj. m., pl. conivénţi; f. sg. conivéntă … Dicționar Român
